Suprema-Ți jertfă
de Liliana Roibu
Cu tâmplele în mâini, înzăpezită de gânduri
M-afund în meditare, poleind câteva rânduri,
Îmi cațăr pașii pe calea spre sfânt mister,
Străbat mărăcinii, îngenunchind la porți de cer,
Alunec pe stâncile cu fruntea-n azurul celest,
Zidesc faptele pe fiecare treaptă, ca pe Everest;
Se-aprinde pământul cu Lumina Cea Adevărată,
Cugetul licăre din Duhul Sfânt prin zale aerată,
Iau de la Dumnezeu Slava, Răsăritul și Apusul,
Glasul- Izvorul de început, Darul și Ipostasul,
Îmi reazem pe pieptul Său, cu tremur, rugăciunea
Privindu-I fața ca fulgerul și veșmântul de nea;
De pe Cruce, prin dar și adevăr, văd pe Fiu
Propovăduind Împărăția Lui Dumnezeu;
Prin bogatul har, prin Sfântul Sânge care a curs,
Am aflat valoarea Greutății Jertfei Lui Iisus;
Las cu bucurie să crească-n mine pe Mântuitor,
O dragoste desăvârșită aprinde al veșniciei fior;
Precum un Păstor își poartă mieii pe brațe,
Domnul ne leagă de inima Sa cu oțelite ațe,
Prin Jertfa Fiului, dovada vie că ne iubește,
O sărbătoare nevăzută de cer, ne pregătește;
Învie Hristos în noi, uniți prin Sfintele Taine,
Înșir la picioarele sfinte, mărgăritarele divine,
Se deschide grădina de crini și nuferi cerești,
Colțul de Rai apare prin ramurile pământești;
Se coboară din nou, Prea Dulcele și Iubitul Iisus,
O Maică Înlăcrimată nădejdea în noi a pus.
Cu tristețe de mormânt, în suspine încondeiată
Aud cum plânge Domnul în Grădina Neuitată.
vezi mai multe poezii de: lilianaroibu15gmail.com
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.