Dacă spațiul și timpul, așa cum spun înțelepții,
Sunt lucruri care nu pot fi,
Musca care trăiește o singură zi
A trăit atâta timp cât înțelepții și drepții.
Dar să trăim totuși cât ne e cu putință,
Cât iubirea și viața sunt încă un dar,
Căci timpul este timp și este fugar,
Deși înțelepții nu găsesc așa de cuviință.
Florile pe care ți le-am trimis când roua
Tremura pe frunzele viței de vie,
S-au vestejit când a zburat albina zglobie
Și le-a supt nectaru-amândoua.
Dar să nu ne grăbim să le smulgem și noi
Nici să le plângem când se usucă apoi,
Că deși florile iubirii sunt atât de puține
Florile-acestea sunt totuși divine.
Traducere de Marin Mihalache
vezi mai multe poezii de: T.S. Eliot