Ce a Spus Tunetul - T.S. Eliot
Adăugat de: marin.mihalache

După ce lumina torțelor a îmbujorat fețele asudate
După liniștea glacială a grădinilor
După supliciul locurilor împietrite
Strigătele și plânsetele
Temnița și palatul și răsunetul
Tunetelor primăverii peste munții îndepărtați
Cel care trăia este acum mort
Noi care acum trăim, o să murim
Cu puțină răbdare

Aici nu există apă, ci doar stâncă
Stâncă și uscăciune și drum nisipos
Drumul șerpuind deasupra printre munți
Care sunt munți de stâncă fără apă
Dacă ar exista apă, ar trebui să ne oprim să bem
Printre stânci nu se poate opri sau gândi
Sudoarea este uscată și picioarele sunt în nisip
Dacă ar fi fost măcar apă printre stânci
Gura muntelui împietrită cu dinți cariați, dune de nisip
Aici nu se poate sta, nici minți, nici stare nu este
Nu există nici măcar liniște în munți
Doar tunetul steril și uscat, fără ploaie
La munte nu există nici singurătate
Doar fețele înroșite și ursuze care rânjesc și mormăie
Din ușile caselor de chirpici crăpat
Dacă ar fi fost apă
Și nici piatră
Dacă ar fi piatră
Dacă ar fi piatră
Și apă
Apă
Un izvor
Un iezer între stânci
Măcar un sursur de apă
Nu de cicade
Sau de iarbă uscată foșnind
Ci sursur de apă peste rocă
Unde sturzul-pustnic ciripește în pini
Pic, trop, pic, trop, trop, trop, trop
Dar nu este apă.

Cine este al treilea care umblă mereu lângă tine?
Când socotesc, suntem doar tu și eu împreună
Dar când mă uit înainte pe drumul știut
Întotdeauna există un altul care călătorește alături de tine
Elegant înveșmântat într-o pelerină cafenie, cu glugă
Nu știu dacă este bărbat sau femeie
- Dar cine este acela din partea cealaltă a ta?

Ce este vuietul acela care se ridică la cer
Suspinul acela de tânguială maternă
Gloatele acelea în hanorace năvălind
Peste nesfârșitele puste, poticnindu-se în crăpăturile pământului
Încercuite doar de orizontul plat
Ce a mai rămas din orașul acela din vârf de munte
Scindări și schimbări și agitații în văzduhul sânjeniu
Turnuri prăbușindu-se
Ierusalim, Atena, Alexandria
Viena, Londra
Incredibil

Traducere de Marin Mihalache



vezi mai multe poezii de: T.S. Eliot




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.