S-a veștejit și s-a-nnegrit
Frunza veche a copacului înverzit
Pân-a căzut jos pe piatră
Fără suflare și fără viață
Norii-ndată au început a plânge
Cu lacrimi sure ca de sânge
Pline de toată tristețea cea amară
A începutului de toamnă
Animalele toate s-au pitit
Până și florile-au murit
Să țină doliu la poartă
La fel ca-n țara cealaltă
Iar cu apa râurilor neatinsă
Timpul pe loc s-a oprit
Și lumina s-a blocat în cortină...
E-un simplu tablou învechit.
vezi mai multe poezii de: danielle
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cu lacrimi sure ca de sânge... ”sur” nu sugerează culoarea sângelui.
Mai trebuie lucrat și la metrică, rimele sunt aleatorii.
Cu drag!
Adina Speranta
luni, 30 septembrie 2019