Tablou Tomnatic
Au rămas pomii verzi goi!
Frunzele, toate-au căzut,
Şi sub stropii reci de ploi
Un strat moale, de noroi
Între timp, s-au prefăcut.
Din pământ ele-au crescut
Şi-n pământ iar s-au întors!
Taina lor,... de la început
Vrednică-i de,... cunoscut,
De ce pică, Toamna, jos?
După-a lui, sfântă creare
De Domnul, - cel iubitor,
Omu-a fost pus la cercare
Prin viaţa sa-n ascultare
De-al său Suprem Creator.
O! Dar a sa, neascultare
Prin porunca ce-a călcat,
I-a atras blestemul care
A adus şi-o transformare
În lucrarea-I, ce-a creat.
Cum iarăşi omu-n pământ
Trebuia,... să se coboare -
Toamna-n rafale de vânt
Frunzele şi-au luat avânt
Spre cădere-n blestemare.
Şi-astfel,... omu, -o asista
La Tabloul,... - Autumnal -
Cât pământu-aici va sta -
Pân-ce Domnul,... va crea
Alt pământ şi-un cer astral.
Flavius Laurian Duverna
vezi mai multe poezii de: Duverna
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cu mult respect şi stimă pentru înţelegerea viziunii din cuprinsul poeziei!
Duverna (autor)
duminică, 18 octombrie 2015
O viziune interesanta, mesajul este limpede si nu am decat sa ma bucur de aceasta postare.
andreionthepoetry
sâmbătă, 17 octombrie 2015