Tolănit într-un hamac,
zâmbea ușurel crispat,
verdele ochilor lui
îmi părea atunci căprui.
Cu mustața răsucită,
barbișonul grizonat
și cu tâmplele albite,
îi privea nudul pictat.
El, artistul, o văzuse
într-o duminică-n parc,
și ideea îi surâse
invitând-o la conac.
Frumușica, încântată,
acceptă imediat
și porniră împreună,
mai târziu, pe înserat.
Fără multă tevatură,
se-nvoiră și-n curând,
haine zăceau pe podele,
partida prefigurând.
Însă el, fără vreo grabă,
o roagă să se lungească,
să-l privească surâzând,
încercând să-l cucerească.
Zi de zi se revăzură,
întâlniri lungi, voluptoase,
ce în timp se transformară
în partide amoroase.
Când a terminat tabloul,
pictorul îndrăgostit
a rugat-o să-l privească,
dar fata a tresărit...
Palmaresul tău acum
mai include o cucerire
viața asta nu-i de mine,
doresc dragoste, iubire.
Luându-și pe ea mantoul,
un sărut i-a dăruit
și-i șopti, așa în fugă,
“cu arta– m-ai cucerit
- ție-ți rămâne tabloul,
plec la noul meu iubit!”
vezi mai multe poezii de: miana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumos scrisa!
r.mirel
vineri, 02 octombrie 2015