În faţa ta nu pot decât să tac,
Nu mă atinge, nu mă săruta.
De ce? Sunt şi nu sunt poezia ta
Versul meu este lângă gândul tău
Dar tu, nu cunoşti limba în care
Îţi spun...te iubesc.
Te ating şi în mâna mea eşti unic,
Te sărut şi gura mea te renaşte.
Te privesc şi te sculptez...iubitul meu.
Cuvânt plin de mister pe care tu
Îl vei dezlega în fiinţa mea.
vezi mai multe poezii de: Alexandru Cristian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.