M-am rătăcit cândva prin al tău suflet,
Te-ai strecurat, tiptil, în al meu gând.
Ne-am întâlnit, sătui de nori și umblet,
Am devenit cascadă spumegând.
Dar zbuciumați în apriga vâltoare,
N-am calculat tăcerile în doi,
Prelinse-ncet în stropii de-ntristare,
Ce ne-au udat, frenetic, pe-amândoi.
Dezmoșteniți de falnice speranțe,
Ne-am închistat într-un cavou de spini.
Preambalând iubirea cu restanțe,
Am încercat s-o vindem la străini.
Nici tu, nici eu nu am găsit clientul
Dispus s-achite pentru un rebut,
Și-am înțeles că a venit momentul
Să-l alungăm din noi pe Belzebut.
Am învățat că lacrima-i doar rouă,
Iar vântul toamnei poate mângâia.
Iubirea noastră, chiar de nu e nouă,
C-un pic de zel, se poate remaia.
Azi împletim furtuna în cuvinte.
Chiar dacă dor, mă vindeci c-un sărut.
Tăcerea crudă, stinsă-n jurăminte,
Nu ne mai strânge-n clești, a dispărut...
vezi mai multe poezii de: Camelia Ardelean
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Dragii mei, vă mulțumesc tuturor pentru răbdarea cu care mă citiți și pentru cuvintele de apreciere: Axinia, Estera, Dana, Mirela, Alin, Liliana! Îmbrățișez sufletele voastre sensibile!
Camelia Ardelean (autor)
luni, 23 noiembrie 2015
Totul renaste sub prima raza de soare a iubirii! Frumos poem, Camelia! Felicitari!
Liliana Trif
vineri, 20 noiembrie 2015
Mi-a atras atenția titlu, frumoasă poezie, perfect construită...
ene alin
vineri, 20 noiembrie 2015
Ce dulce vindecare... ce frumos deznodământ...
Frumos, foarte frumos !
Cu drag,
mirimirela
vineri, 20 noiembrie 2015
ultima strofa: o rezolvare a tacerilor..furtunilor...
foarte frumoasa poezie..
felicitari!
cu drag,
danab
vineri, 20 noiembrie 2015
Da, o poezie in adevaratul sens
estera
vineri, 20 noiembrie 2015
Sunt fara cuvinte... minunata
axinia
vineri, 20 noiembrie 2015