Se adâncește, prin vânturi și ploi,
Tăcerea dureroasă dintre noi,
Se-adună gândurile mele, roi,
Iar lacrimile reci se scurg șuvoi
Pe-obrazul mut de nepăsarea ta,
Pe gura mea flămândă, ce ar vrea
Să devoreze iar făptura ta,
Care m-a cucerit, subit, cândva.
Îmi amintesc: cu aerul patern,
Îmi explicai pasaje din Jules Verne,
Privind, în peisajul toamnei, tern,
La frunze ruginii, cum jos se-aștern.
Azi frică ni-e de noi și de cuvinte,
Ascult tăcerea ta luând aminte,
Nevoie am doar de-un cuvânt, s-alinte
Ființa mea, de alte jurăminte.
În ochi, tu nu mai ai tandrețea care
Mă-nvăluia plăpând cu-a ei visare,
Și modelându-mi trupul, ca o boare,
Mi-l savura. Ce dulce delectare!…
Mi-e teamă de crepusculul iubirii,
Aș vrea cumva să lupt cu legea firii,
Să nu cădem în gheara adormirii,
Să câștigăm la lozul nemuririi!
vezi mai multe poezii de: Camelia Ardelean
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc, dragii mei! Poezia este refugiul, în care te poți ascunde de orice, inclusiv de... tăcere! :-) Vă îmbrățișez!
Camelia Ardelean (autor)
joi, 20 august 2015
Bravo , Camelia ! Feminitate, gingasie si talentul de a exprima in versuri perfecte
o temere , o dorinta de a fugi de tacere :)
Minunata poezie !
Adina Speranta
marți, 18 august 2015
Foarte frumoasă și aceasta! Felicitări Camelia!
Nelu Preda
marți, 18 august 2015
Minunate versuri!
ioana
marți, 18 august 2015
Excelenta si aceasta poezie!
andreionthepoetry
luni, 17 august 2015
Frumoasa tema, frumoase versurile tale. Ma bucur ca ai raspuns la provocare :)
roxana.c
luni, 17 august 2015
Pentru că am văzut multe poezii având ca tematică "tăcerea", m-am gândit să fiu și eu în asentimentul prietenilor de pe site și să postez una dintre primele mele poezii, cu această temă. :-)
Camelia Ardelean (autor)
luni, 17 august 2015