Se-așează tăcerea
Cu brațe de fier,
Mușcând dintr-o lacrimă caldă...
În visul din urmă
Pe rând,toate pier,
Iar sufletu-n soare se scaldă.
Se-așează tacerea...
Și plânsul mocnit
vibrează,dorindu-și salvarea...
Salvarea din sufletul
Cel ostenit,
Ce-așteaptă-n tăcere,Iertarea!
Se-așează tăcerea!
La ea nu privesc,
Voi pune azi tot în uitare..
Cu flori de speranță
Spre Raiul Ceresc
Eu liber,zbura-voi spre Soare.
Dar vine Lumina
cu flori și iubiri,
Și soarele din nou,răsare...
Iar plânsul tăcerii
Legat de-amintiri
Rămas este-n vremi și uitare.
O,Sfântă Lumină ce vii c-un fior,
Din dragostea dulce,senină,
Te vreau mai aproape,
De Tine mi-e dor,
S-aduci iarăși Pacea Divină.
06.05.2021
vezi mai multe poezii de: danab