Taina Stelelor
Pe traiectoria, Terra la stele
Dând start gândirilor rebele
Îmi dau drumul la cugetare
Ca să cunosc taina lor mare,
Din opera-Ţi cea spre mirare
A frumuseţii, Doamne-n ele
Spre cercetarea minţii mele!
Şi-acolo aş vrea ca să rămâie
Pe firmamentul alb, ce-l suie
Spre constelaţiile lor albastre
Cu mii de sori şi mii de astre,
Ce ţin ascunse fiinţei noastre
Taine gândirii-mi, ce-astfel e
Oprită-n cumpăna albăstruie!
Şi totuşi Doamne, îndrăznesc
Privind dincolo, de-omenesc
De-a intra-n sfânta meditare,
Gândind la forţa-Ţi creatoare
A Universului, atât de mare,
Ce-n galaxiile lui mă uimesc
Cum ele-şi au un rost ceresc!
Şi-n faţa atâtor mari mistere
Ce îmi subjugă-ntreaga vrere
Mai presus de mica-mi minte,
Tot cugetând mi-aduc aminte
C-avem un prag, pus înainte:
Că noi suntem fiinţe efemere,
Şi să-l trecem n-avem putere!
Flavius Laurian Duverna
09 februarie 2015
vezi mai multe poezii de: Duverna
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulţumim domniilor voastre pentru lecturări!
Duverna (autor)
luni, 31 august 2015
Semn de trecere.
pavalachepaul
sâmbătă, 29 august 2015
M-a atras titlul poeziei si nu am regretat. Felicitari
mugur_m
sâmbătă, 29 august 2015