"Picătură în lac
un singur strop de vin
și soarele se stinge"
Pișcătură de cabernet,
tropot prin amintiri
luna în ceață.
" Tu scrii:
cerneala a scăzut
marea suie."
citești în gând:
valurile roșiatice
acoperă stânca.
" Noapte, vântul...
despărțirea se întinde
și unduiește"
Plasa de stele
aruncată printre
zboruri rebele…
" Am îmbrăcat iar
frunzișului copacului
și tu behăi."
Semn al îndepărtatelor
lanuri de grâu -
rătăciri în dulcele verde.
" Acum ridic
un fluture mort
fără machiaj"
Sfredelind dezmierdările
din priviri;
timpul, în galop.
" Nu are ochi
șerpii pe care-i ținea
îi mănâncă mâinile"
Imaginea- proiectată
de propria-i furie,
o devorează.
Să fie vocea
prieteniilor defuncți
sau gramofonul?"
Răscolind tainele seducției,
anii-și pierd conturul
în undele valsului…
" Femeie goală
rodia care s- a spart
era plină de stele"
Pe nisipul fierbinte,
ecouri
ale unor atingeri tandre.
"În grădina muzeului
Scaune goale
statuile s- au întors
în celălalt muzeu."
Sărutul -piatră de mormânt,
înfruntând
durerea și vremurile.
"Cum vă puteți aduna
cele o mie de fragmente
a fiecărei persoane?"
Transfigurare-
semințele țărănii
îmbracă sufletul.
“Ce s-a-ntâmplat cu cârma?
Barca descrie cercuri
şi nu se vede nici un pescăruş”
Sparge tiparele repetitive,
urmează
stâlpul de foc!
vezi mai multe poezii de: Anisoara Iordache
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.