Cu ochii blânzi, cu chipul ca o floare,
Împarte vorbe bune cu răbdare
Și inimile frânte le alină,
Iar bezna o preschimbă în lumină.
Surâzătoare, veșnic optimistă,
(Un spirit vesel într-o lume tristă)
Se poartă cu noblețe, e drăguță
Și harnică precum o albinuță.
E chibzuită, gura-i varsă miere,
Prin fapte bune-n cer își strânge-avere
Și are pace trainică-n ființă,
Că și-a găsit refugiul în credință.
Iubește cu ardoare, e fidelă,
Căminul ei e-o dulce citadelă
Și e mereu a căsniciei cheie...
............................................
Aș vrea să fiu egal cu-acea femeie.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.