LAUDĂ ŢĂRII MELE
Te laud frumuseţe
azi, când am ajuns mai buni,
îmi eşti prezentul
presărat cu fapte
şi multiplicat în sensuri;
te laud cu dor sub soare
într-o explozie prea curată
de fiori şi splendoare,
îmi eşti şi fi-vei fără asemănare
îmi eşti odor de încântare
şi binecuvântare.
ŢARĂ DE DATINI SI CÂNT
Iubim precum Soarele iubeşte pământul
în superb moment de treziri terestre;
vrem să ne inunde prin simţiri triumful
acestor prefaceri ce deschid ferestre.
Şi astăzi ne răsfrângem în împlinire,
ne regăsim solemni - timpi victorioşi -
spre viitor, viaţa, călătoreşte-n devenire
şi pulsează-n noi, sânge de strămoşi.
Ne risipim în lume într-o clară iubire,
tot intuim patriei un glorios avânt;
descoperim atenţi, adâncuri, rostuire,
în ţara mea de glorii cu destinul sfânt.
Şi ritmul înfloririi răzvrătit de cuget
freamătă de dor, vibrând adânc în oră;
din noi fiecare fibră scoate-un tunet,
fiecare vorbă are o zămislire sonoră.
Plămădiţi suav,din esenţe tari, nebănuite,
râvnim setoşi, un timp înalt,sărbătoresc;
în noi, teluric, mari iubiri dezlănţuite
ne rostesc, mereu, cu tot ce-i românesc.
Zici că toate păsările se strigă pe nume
prin arbori seculari, cu sufletu- n vânt;
se adună-n fiecare şoaptă, o nouă lume
într-o ţară de datini, cu destinul sfânt.
NE CHEAMĂ VREMEA…
Ne cheamă vremea în marea amiază
cu şipot cald de certă iubire;
pe cer istoria ţării germinează
un sens înalt fără oprire.
Cresc albe visuri în nădejdi comune
spre înălţimi de viaţă şi de dor;
căutările noastre, azi, sunt bune,
trepte urcând în viitor.
Torent real de frumuseţi negândite
în catapultarea clipelor mişcătoare;
sobru sentiment abureşte-n cuvinte,
ca un reflex ieşim din candoare.
De-atâta iubire înfrăţită-n destine
suntem uimiţi de-o trăire curată,
şi demni de-aceste doruri carpatine,
când ţara, în legendă e fixată.
Suntem fiii acestui pământ miraculos
pe care existenţa înseamnă mişcare;
timpu-şi dăltuieşte mai jos de os,
ritmul alert în consumare.
IUBIREA DE PATRIE
Îţi simt prezenţa-nsufleţită
aici în sufletul meu;
şi inima îmi bate neirosită
şi nemântuiă mereu.
Sunt veşnicul Îndrăgostit
care te laudă şi-ţi cântă
frumuseţea în neştire,
şi în fiecare vers-
îmbătat cu uimire-
uit să-mi număr anii
împovăraţi cu iubire.
Şi inima îmi bate irosită
şi nemântuită mereu;
aici în sângele meu
îţi simt prezenţa însufleţită.
vezi mai multe poezii de: George PENA
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulţam, Dorinel!
George PENA (autor)
miercuri, 18 noiembrie 2015
Interesante poeme,
Felicitari
dorin
marți, 17 noiembrie 2015