Țara mea
Am și eu o ţărișoară,
E pe hartă pe undeva...
Rătăcesc prin lumea mare,
Însă, nicăieri nu-i casa mea.
Ca și melcul, duc în spate,
Speranţe, vise dulci, copilăria...
Sunt un pelerin pribeag,
Dar gându-mi zboară-n România.
România-i ţara mea,
Plai de dor și ofuri grele...
Căci atunci când am plecat,
Sufletul și-a pus zăbrele.
Rădăcinile-au rămas,
Înfipte-n glia strămoșească...
Sufletu-mi se zbate trist,
Parcă-ar vrea azi ca să iasă.
Am lăsat în urmă lacrimi,
Suferințe pe altar...
Și în fiecare rugă,
Mama-mi pune-n suflet jar.
Am promis că m-oi întoarce,
Într-o zi în țara mea...
Să privesc și să mă satur,
De ținutul meu natal.
Am și eu o ţărișoară,
Și-i duc doru-n lung și-n lat..
Dar nicăieri în astă lume,
Nu-i ca-n România mea.
~30 Ianuarie 2015~
vezi mai multe poezii de: Alina Cristian