Tatalui meu,
Tu cum poti fi atat de bland
Cand barbarii te strivesc,
Intreaga viata alegand
Sa fii un suflet ingeresc?
Cum de unii nu te pretuiesc?
De ce sunt orbi si nu te stiu?
Cum de pacea iti cioplesc
Si-ti fac cerul cenusiu?
Nu cred ca stii cat esti de credincios,
Insa eu te stiu destul de bine
Cand uneori te simti neputincios,
Eu vad mult potential in tine!
Nu cred ca stii cat esti de generos,
Insa eu te-am cercetat,
Nu stii ca ai un suflet frumos
Si ca mereu esti delicat.
Oare te stii marinimos
Si delicat, cum se cuvine?
Eu cred ca e miraculos
Sa am un tata ca tine.
Tu savarsit-ai intru ani
Inima sa-mi netezesti cu pace
Si bucurie sa emani
Chiar si cand nu-ti dadeam pace.
Tata, esti un om deosebit!
Impletit-ai intru toate
Iubirea ta ce a-nflorit
Si cat de drag imi esti, socoate!
Esti un model demn de urmat,
O oglinda pentru mine.
Sa ramai tot neschimbat,
Cu defecte-asa putine!
de Daniela Zaharia
29.05.2013
vezi mai multe poezii de: daniela_zaharia87
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc pentru frumoasele comentarii!
daniela_zaharia87 (autor)
luni, 05 octombrie 2015
Miri are dreptate. Tatal dvs trebuie sa fie mandru si are de ce!
felicitari
petrica_c
sâmbătă, 22 august 2015
Ești o fericită că încă îl ai în viață ! Iar el trebuie să fie mândru de tine...
mirimirela
sâmbătă, 22 august 2015
Frumos, te felicit.
rebeca
sâmbătă, 22 august 2015