Te-am iubit un secol
Te-am iubit cum ploaia își iubește norii,
Cum se-ntorc în mare fluvii de lumină,
Te-am iubit cu aripi, te-am iubit cu zorii,
Te-am iubit din creștet pân' la rădăcină.
Te-am strigat cum ciuta-și strigă căpriorul,
Anii mei, iubito, nu ți-e dat să-i numeri,
Îți înalț din fluier, aripa și zborul,
Să-ți alunge iarna plânsă între umeri.
Te-am dorit cum codrul își dorește viața,
Cum albina stoarce florile în rut,
Te-am dorit cum iarba îi dorește fața
Soarelui să-i fure ultimul sărut.
Cavaler în zale strălucind în raze,
Te-am dorit cum roibul joacă-n libertate,
Te-am iubit aievea-n mii de ipostaze,
Te-am simțit eternă-n brațe-naripate.
Te-am cântat cum cântă dascălul la strană,
Te-am cerut în ruga ultimului gând,
Te-am dorit păgână, te-am dorit icoană,
Te-am cerut cu limba celui muribund.
Te-am cântat cum vântul fluieră prin ere,
Printre paltini mândri și iluștri barzi,
Te-am dorit, crăiaso, până la durere,
Te-am iubit un secol între ieri și azi.
@BFB
vezi mai multe poezii de: Bogdan Boitan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.