Treceai grăbită pe stradă,
unde anume alergai?..
către infinitul speranţelor
pe care eu îl port în mine.
Rochia ta făcea valuri,părul avea
un sunet frumos,cald,o voce îmi
spunea că tu nu ai fost a mea…
Pasul tău modela asfaltul,tâmpla
ta rupea soarele tomnatic în două,
în dreapta un porumbel cânta un tril
trist,e cel care seamănă cu noi.
Viteza ta mi s-a părut ameţitor de dulce
parfumul tău a mişcat faţada cenuşie a
universităţii în care amândoi studiem dar
şi amândoi suferim.
O pasiune ce în mine este eternă,
o vâltoare ce mă rupe precum luna rupe
lacul în mijloc ,făcând un imens hău
acel loc de un negru absolut
este inima ce a început să stea
când tu nu m-ai sărutat…
vezi mai multe poezii de: Alexandru Cristian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc foarte mult pentru comentariu.
Alexandru Cristian (autor)
marți, 07 august 2018
Te-am văzut îndrăgostit tare...
De cineva care-n inima ei nu te mai are!
Doare, nu? Dorul de ea
Nu-l poți ascunde după o perdea.
Fii mulțumit că iubești...
Trăiești una din minunile celești!
Cântă-ți iubirea frumos
Fiindcă, sincer, e-ntr-adevăr cu folos...
Am citit poezia cu interes și plăcere! Felicitări!
Ina M.
marți, 07 august 2018