Te-am visat, femeie!
Te-am visat, din nou, femeie,
Doi sfioși cuprinși de-o teamă,
Amandoi aveam o cheie
Să-ncuiem o nouă dramă.
Și se făcea că ne doream,
Priveam cu foamea unui leu,
La sânii tăi ce-i admiram,
Să mă abțin îmi era greu.
Parcă pluteai în jurul meu,
Să te ating părea un chin,
Mă pătrundeai ca un puseu
Ce te apucă din senin.
Tu un fel de zână bună,
Ochii tăi primeau dorință,
Printre raze prinse-n lună
Te chemam,... fără putință.
Acel vis e-o revelație
Nu-mi doream să se încheie,
Mă hrănesc din fascinație
Când te visez, femeie!
Autor: Gabriel Stanciulescu
vezi mai multe poezii de: Gabriel Stanciulescu