Te-aştept când vine toamna
Te-aştept când vine toamna şi plouă-a potopire,
În anotimpul veşted, barbar, diluvian,
Când plouă-a nefiinţă, când plouă-a prorocire,
Când plouă ca să rupă pământul de ocean,
Te-aştept când vine toamna şi plouă-a nimicire,
Când nu se mai distinge prezentul de-amintiri,
Când digurile lumii se surpă cu furie,
Când nu mai poate lumea de-atâtea despărţiri!
Te-aştept când vine toamna şi plouă-a despărţire,
Când nuferii se-neacă în secol plumburiu,
Când nu se mai distinge nici ura de iubire,
Te-aştept pe-un munte toamna,-n noiembrie, târziu...
poezie de Marian Florentin Ursu (9 august 2018)
vezi mai multe poezii de: Ursu Marian Florentin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Imagini vii....îmi place plăcut mult poezia! Felicitări!
Ina M.
luni, 30 septembrie 2019
O poezie frumoasă, cu trei mici observații:
”plouă-a potopire/nimicire/prorocire” etc.
”Când nuferii se-neacă în secol plumburiu”
”Te-aştept pe-un munte toamna,-n noiembrie, târziu...”
Pentru ritm :)
Felicitări!
Adina Speranta
miercuri, 18 septembrie 2019