Te iert
Te sfidez mai mult decât propria mea neghiobie
de-a fi crezut odată în tine.
Te urăsc mai mult decât urăsc
zilele mohorâte cu ploaie.
Zile anoste, adunate ca într-o chilie.
Te uit cu fiecare zi,
când dimineaţa văd razele de soare
după o rece şi lungă ploaie.
Te iert în fiecare clipă, când mi-amintesc
de prima noastră sărutare.
Te iert, dar nu voi uita nicicând
suferinţa ce mi-ai sădit-o în suflet cândva.
Te las să pleci să fii un idol pentru femeia
care te vrea aşa cum eşti.
Poţi pleca !
Eu nu mai sunt a ta.
vezi mai multe poezii de: Lucia Gargaletus
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.