Te iubesc cât ține marea
Te invit iubito, să mă însoțești,
Să ne scăldăm în ape calde, line,
Să mă bronzez la soarele ce-mi ești,
Să simt dorința nopților senine.
Zilele să fie apusuri fără zori,
Cu luna să gustăm din fericire
Fiindcă am jinduit de atâtea ori
Intimitatea noastră în iubire.
Mi-este dor să îmbrățișăm natura,
Să înotăm prin valuri înspumate,
Dragostei să îi dăruim căldura,
Să hoinărim în doi... și peste poate.
Ador să-ți savurez, la dans, parfumul,
Și la tangouri să ne dorim... cât doi,
Iar la sfârșit să fim noi doi... ca unul
Mângâiați de valuri și udați de ploi.
Iubito, nu mi-ar ajunge o viață
Să te privesc, cum ne privește zarea,
Dar viața îmi trimite azi povață
Să te iubesc, cât ține marea.
Autor: Gabriel Stănciulescu
vezi mai multe poezii de: Gabriel Stanciulescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.