Te iubesc, femeie! - Gabriel Stănciulescu
Poezie adăugată de: Gabriel Stanciulescu

    joi, 13 februarie 2020

Te iubesc, femeie!

Îți spuneam adeseori, iubito,
Că tu ești răsfățul, pentru mine,
Dar ce îmi spun mie, incognito,
Nu ai înțelege foarte bine.

Sunt un bărbat loial, între cei mulți,
Ce își deplânge pașii, ce-a făcut,
Ce își roade unghiile, în virtuți
Și îl sperie infamul prefăcut.

Am încercat continuu să exist,
Din sentimente pure mă hrănesc,
Statornic și incurabil familist
Mă-nsuflețește viața, s-o doresc.

Ce aș fi eu fără iubirea ta?
Un sărman poet, fără simțire,
Omul ce-n vise lungi s-ar îmbăta,
Cu aburii reci de șovăire.

Mă adun din încercări, dar nu pot,
Să-mi ordonez idei, să spun ce vreau,
Când eu vibram precum un clopot,
Steluțe mii pe chipul tău luceau.

Dragostei râvnite îi sunt străjer,
Voi spune în minte o rugăciune,
Credința este gând celest, și sper
Că tu îmi rămâi raza, minune.

Așadar să îmi trăiești, iubire!
Primește darul meu ș’o orhidee,
Iar tu să-mi fii pururea menire,
Și nu uita, eu te iubesc... femeie!

Autor: Gabriel Stănciulescu



vezi mai multe poezii de: Gabriel Stanciulescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.