Te las să mă rănești,
Până când nu o să mă mai doară.
Rareori îmi spui că mă iubești,
Și gândurile ușor îmi zboară…
Tu erai singura mea casă,
Acum am rămas fără locuință.
Mi-ai spus că sunt cea mai frumoasă,
Și acum sunt în plină suferință.
M-am mințit de multe ori,
Până când ochii nostri s-au întâlnit.
Nu am așteptat să vii cu flori,
Am vrut doar să-mi fi zâmbit.
vezi mai multe poezii de: Maria Tudor
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.