Te rog frumos
Tu mi-ai cerut și azi, ți-am dat o pâine,
că pentru pâine, te-ai tot rugat mereu,
dar dacă îți dau o altă pâine mâine,
mă vei privi apoi, ca pe Dumnezeu!
Nu știu cum să fac, trecând pe lângă tine,
dăruindu-ți pâinea, să nu-mi mai mulțumești,
iar de-ți mai e foame, tremurând în ger,
de-ți voi da tot eu, mult râvnita pâine
pe mine tu, să nu mă mai privești
ci să-ți ridici privirea, evlavios spre cer,
Eu n-am făcut nimic, doar am deschis o poartă,
că alerg și eu, spre-același colț de Rai,
să nu-mi mai mulțumești, zborul să nu-mi tai,
că spre Raiul meu, pâinea ta mă poartă!
Iar de mă mai rogi, pâinea ți-o dau eu,
dar nu mă mai privi, cu ochii tăi blajini
ca și cum aș fi eu vreun Dumnezeu
chiar dacă-ți voi da, toată viața pâini!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.