Te slobod uitare pe-un hrisov de tăcere
prin slove de lut să te scurme pârâuri
să-ţi soarbă nisipul de pe chipul ce-ţi piere
pe iederi de vânt să te legeni desfrâuri.
Te slobod uitare pe un pat de măceşe
în volburi de iarbă să te strângă doar timpul
şă-ţi cânte a toamnă ruginită sub lese
să-ţi plângă-nserarea dintr-o iarnă argintul.
Te slobod uitare în cântare de valuri
din tine să muşte arcuşuri căscând
să-ţi soarbă veninul blestemat prin pocaluri
săgeţi de mărgeanuri să te muşte dansând.
Te slobod uitare în hrisoave de ceaţă
cerneala să-ţi curgă bâjbâind oarbă cerul
luceferi să-ţi coasă pe sub aripi verdeaţă
prin Raiul de umbre să-ţi adie doar gerul.
Autor Doina Bezea
vezi mai multe poezii de: Doina Bezea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mersi frumos pentru gând și plăcerea lecturii Cristina, balan,și celorlalți.
Doina Bezea (autor)
marți, 07 iunie 2016
pentru o poezie reusita
semn de apreciere..
cristina
sâmbătă, 04 iunie 2016
O poezie interesantă... dă mult de gândit
balan
sâmbătă, 04 iunie 2016