Te vreau, mereu, simplă așa cum ești,
mândră, suavă, veșnic zâmbitoare;
vreau, sorbindu-te, să mă tot uimești
cu privirea ta caldă și ademenitoare.
Te vreau, mereu, cu chipul de icoană să te pot admira, ca și azi prostește;
iubirea nu-i pentru mine, hilara toană
și nici inima nu am dăruit-o orbește.
Mereu te vreau pe-aproape, ca un har
ce ivește-n suflet emoția, mândria;
tu rămâi femeia simplă de vis singular,
așa cum ființe rare afli în România.
vezi mai multe poezii de: George PENA
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.