Teluric - Daniela Vizireanu
Poezie adăugată de: danielavizireanu

    miercuri, 11 aprilie 2018

un chip suav privea cerul înstelat,
pe aceeaşi alee umbroasă, în puterea nopţii,
domol păşea spre odaia otrăvitoare, vastă
unde, vrea viaţa netrăită să îl lase.

o voce caldă cu vorbe sacre,
trăia frenetic în vicii sfânte,
o inimă de porţelan strălucea,
pavată de îngerii ei umani.

o pană în tomnaticul văzduh,
vrea vântul să o poarte,
la altă casă, în altă parte.
lumini stinse şi o vagă emoţie..

eşti toamna mea netrecătoare,
dar, îţi iubesc toate anotimpurile tale,
în cel mai dulce vis, eu mă avânt,
aş vrea sa fii cel mai iubit de pe pământ.



vezi mai multe poezii de: danielavizireanu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.