Teologul - Alexandru Cristian
Poezie adăugată de: Alexandru Cristian

    duminică, 21 octombrie 2018

Uitat în ascunse cărţi pătrunde tainice
mistere, ochii îi sunt goi.
Lumea este acum teoloagă, el nu mai are ce
căuta, nimeni nu şi-l aminteşte, uitat pe banca
morţii zâmbeşte...

Un surâs sinistru, cu miros de iad, îl face
să se cutremure, va putea el salva biata
lume de la veşnicul foc, de la neuitatul infern.

Un călător îl zăreşte, îi dă ceva de mâncare
surăde calm şi îi spune Cerul este al tău apoi
aruncă pâinea, nu are nevoie de ea, hrana sa este
Cuvântul.

Un mort printre noi, mort pe buzele noastre,
în zare vede case, blocuri, maşini cu miros
greu, plânge pentru eternul blestem al celor
care mor în viaţă. De ce? Strigă către
Cer şi... Biblia îi cade.

Poate nu a reuşit el să dezlege misterul
credinţei sau poate rugăciunea a fost ucisă
de slujitori ai ei? poate haina apostolească
este murdărită de cei ce ţin Sfintele Taine
poate biserica L-a ucis...

Un nebun teolog spunea că El a murit...NU!
nu a murit strigă, noi îl omorâm în fiecare clipă,
ce moarte grea ne aşteaptă...

O rază îl orbeşte, a încremenit cu privirea
în jos, o mână invizibilă ţinea omenirea cu
mintea şi sufletul în nadir. Ah, tu eşti păgânul
eşti aşa frumos încât şi îngerii sunt orbiţi dar
eşti plin de răzvrătire, plin de nemurire. Ai vrut
puterea, o ai, pe El nu-l poţi omorâ, în veci să nu
mai vi!

O mână îl mângâie , este El , Împăratul Cerului
Ce nu îl lasă să se răzvrătească. De ce?
Nu vezi Doamne a distrus moştenirea Ta...

Atâta timp cât mai există oameni ca el
nimic nu e mort, Golgota urlă după adevăraţii
ei morţi, Sodoma şi Gomora gem de plăcere,
imperiul lumii este înjosit de fiara ce
dulce zâmbeşte, surâsul lui scapără
viermi, foc şi cadavre. Vălul omului
este gros, e obit de aceea mână care sufocă
tot...

Căzut , teologul plânge...este mângâiat de El, sigur
el vrea toate acestea, nici o fiinţă nu este demnă
să stea lângă El, poate un sfânt sau ascet,
sfinţii sunta lauda veşniciei pe pământ.

Claxoane, urlete, ţipete îl trezesc pe teolog
care se uită în zare şi vede o cruce, cea a
salvării, dar nimeni nu o vede...

Din volumul Sacralitate publicat in Israel in anul 2016 la Editura Familiei



vezi mai multe poezii de: Alexandru Cristian




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.