Hai, umpleţi paharele şi uitaţi de ideologii şi trecut
sau lăsaţi-le înţelepţilor, supuşilor raţiunii - mai mereu ridicoli;
acest moment al vieţii noastre-i mult prea scurt
pentru-a fi umplut de colbul galben ridicat de şcoli.
Paharul tău poate fi mov, iar al meu albastru ca cicoarea,
dar de vreme ce-ambele-s umplute cu acelaşi vin,
cel care-argumentează-n vreun fel diferenţa de culoare,
nu merită confortul adus în suflete de-acest dar divin.
Cum aş putea-întreba curajosul luptător, de lângă mine
pentru umanitate, dacă are crezul iluminat de-acelaşi felinar?
Pot să renunţ la un bun prieten cu care mă-înţeleg bine,
dacă el nu se îngenunchează-n faţa aceluiaşi altar?
Ar trebui să-mi arunc iubita eretică din a inimii arcă?
Să caut eu în altă parte un sărut mai bun?
Nu, mai degrabă piară toate cele-n lume
decât să-mi pun adevărul sau iubirea în astfel de tipare!
vezi mai multe poezii de: Thomas Moore
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.