Gânditorii noştri azi
Au preocupǎri profunde,
Vor sǎ ştie, bieţi nomazi,
Vin..., de unde, pleacǎ..., unde?
Şi de pleacǎ încotro,
Au vrun rost... şi care este?
Apropo...
Cine-i mânǎ...? O poveste?
Ţi se pare-o dezlânare
Ceea ce ȋncerc sǎ spun?
Dac-atenţia ţi-e mare,
Vei pricepe, presupun.
De-nţelegi raportul tǎu
Cu Cel ce a vrut sǎ fii
Nu vei fi zvârlit în hǎu,
Pradǎ negrelor stihii.
Ţi-a trecut cumva prin minte
Cǎ de cazi în rugǎciune
O sǎ schimbi tu, om cuminte,
Raţiunea pe-o minune?
Nu socoţi cǎ de gândeşti
E-o minune-adevǎratǎ
Şi dacǎ mai şi iubeşti
E norocul ce te catǎ?
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.