Și-ți mai aduci aminte de vraja
Ce-a-nvăluit în amor,a noastră persoană
Sau poate de nisipul și plaja
Pe care te veneram,sfântă icoană?
Ți-aduci aminte de ploaia de vară
Când pletele-ți ude,pe piept îmi cădeau?
Sau oare mai știi,cum seară de seară
Privind a noastră iubire,și zeii râdeau?
Mi-e vie în cap,imaginea de poveste
Și-aminte-mi aduc,de parc-a fost ieri
De ziua în care,tu mi-ai dat de veste
Că fără mine,nu mergi nicăieri
Și sper că și-n tine,rămâne la fel
De vie povestea,cu noi în oglindă
Sper c-aminte-ți aduci,de ceasul acel
Când trupu-mi voia,în braț’ să te prindă
vezi mai multe poezii de: Gustavo El
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.