TIMPUL CU LUCEAFĂR-GAZETAR
(sonet eminescian)
Conduc „Epigonii" în țara noastră,
Din răstimp cu „Împărat și proletar",
Sfidând și pe „Luceafărul" legendar,
Ce duce dorul de „Floare albastră".
Așteaptă „Noaptea" pe „Lacul" de cleștar,
„Venere și Madonă" - o măiastră
De sentimente ca florile-n glastră,
„Iubind în taină…" cu „Timpul” gazetar.
Dar „Mortua est!" în „Singurătate",
Purtând „Dorința" ca „Înger de pază",
„Când amintirile…" au fost uitate.
„Din valurile vremii" duce rază
„Peste vârfuri", către eternitate,
Că „Trecut-au anii…" cu-a morții groază.
Maria Filipoiu / UZPR
București-România
vezi mai multe poezii de: maria.filipoiu