Merg pe cumpăna gândirii
Cu flori albe de caiși
Și pe drumul nemuririi
Sunt cu ochii larg deschiși
Ca și florile de rouă
Vin cuvintele pe drum
Iar din ochii clipei plouă
Cu miresme și parfum
Iată timpul în pahare
Cât de gingaș ne servește
Să servim aici nectare
Ca nesațul lui de pește
De pe cumpăna gândirii
Numai florile de rouă
Doar în prisma amintirii
În cuvinte iar ne plouă
Parc-am fi la seceriș
Soarele când e fierbinte
Și nu este ascunziș
Și nici umbră— ia aminte
Când în ziua cea toridă
Printre snopi și mii de spice
Nici răcoare nici odihnă
Nu găsești să ți se aplice
Unde sunt secerătorii
Din cuvintele frumoase
Ce-ți trezesc azi toți fiorii
Și din minte îți fac case
30-04-2017 Cluj
vezi mai multe poezii de: i.balan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.