Timpul trece, și rămân cu amintirea .
Amintirea unor ochi plini de secrete,
Care au creat altor ochi durerea,
În spatele cărora se alfă momente.
Timpul trece, și rănile se vindecă,
Dar cicatricile vor rămâne mereu.
Iar lumina mea se întunecă,
Și uit de noi doi cu greu.
Timpul trece, și zâmbesc mai des,
Pentru că am învățat să lupt singură.
Și știu că te crezi neînțeles,
Dar amintirea ta încă mă asigură.
vezi mai multe poezii de: Maria Tudor
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.