- Simt cum m-apasă vremea cea zăludă
Pe fiecare coastă, ca un ghimp,
Și ora curge-anapoda, e ludă
De parcă s-a drogat... În contratimp
Cad fulgi de nea când soarele inspiră
Prin nările bombate din livezi
Parfumuri tari și totuși nu se miră
Că iarna-și lasă primele dovezi.
Dansând în șemineu, ne-mbie focul
Să întinăm mătasea de pe pat,
Sub rochia de voal să-ți simt mijlocul
Și coapsele-arcuite a păcat.
- Cum toarce secundarul pânze fine,
În care prinde stropi de timp grăbit,
Mi-e tot mai noapte și mi-e dor de tine
Și mi-e coșmar minutul irosit.
Miroase-a vânt, de parcă în odaie,
Atâta toamnă-ncape că mă tem
De ploaia ce urmează după ploaie
Și firul ceții-l deapănă pe ghem.
Doar brațul tău mă ține prizonieră
Și-un vis de glezna stângă ancorat,
E toamna o romanță efemeră,
Să n-o trăim acum ar fi păcat.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.