Toamna a împăinjenit pământul,
'Mi șoptește pânza-i:"nu-l mai aștepta".
Cad frunze galbene în calea mea,
Și mor, cum a murit, iubirea ta.
Iar ploaia hazlie bate la geam,
Dar eu n-o aud,mi-e totuna.
Ei, ochii mei mari, se îngână cu ea,
Dând drumul durerii întruna.
Plecat-ai departe iubirea mea,
Doar vântul adresa ți-o știe.
Rămas-am ca pomul ce-a fost părăsit,
De frunza lui verde si vie.
(Versuri© :Liuba Sârbu/Noiembrie/2000)
vezi mai multe poezii de: Liuba Sarbu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumoasa,Liuba.
Cu stima.
ALapis
sâmbătă, 23 mai 2015
Frumos Liuba. O singura remarca cred ca primul vers este: Toamna a împăienjenit pământul,..
Un week-end minunat iti doresc
rebeca
sâmbătă, 23 mai 2015