Toamnă, Doamnă...
Toamnă, Doamnă, generoasă,
Tu pe vară ești geloasă,
Veșnic de ploi ești udată,
Când n-ai soare ești brumată.
Vara-i ruda ta primară,
Se grăbește să dispară,
N-aveți timp de întâlnire
Între voi nu e iubire.
Toamnă, Doamnă, ruginie,
Când vii tu am astenie,
Crângurile-ș ascund florile,
Și florile petalele...
Tu-mi aduci frisonul rece,
Doar cu dragoste îmi trece,
Sărut frunzele căzute…
Pan’ la primăvară-s mute.
Și îți ador culorile,
Tu îmi strunești iubirile,
Lumea-ntreagă mă condamnă...
Elegantă, toamnă, Doamnă!
Autor: Gabriel Stănciulescu
vezi mai multe poezii de: Gabriel Stanciulescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.