E toamna , frig si e tarziu
Astept, astept aleile-s pustii
Te tot astept iar tu nu vii
Iar inima mi-e tristă si pustie
In parc si banca e pustie
Iar prin copaci nici pasari nu mai cant
Si nici pe lac lebede nu-s
Si cate-o frunza cade incet,incet
Natura moare , nu o pot salva
Dar va renaște mai tarziu
Ca e firesc ca tot ce-a fost sa moară
Ca sa renasca-n primavara
E toamnă, frig si e pustiu
Si eu ca toamna as vrea sa fiu
Ca sa renasc la primavara
Sa pot iubi a infinita oara
vezi mai multe poezii de: Namoc Acirtep
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.