Toamna - Val
Poezie adăugată de: Val

luni, 21 septembrie 2015

De-o dimineaţă, parcă două,
Ceva îmi este de mirare,
Se-aude frunza cum tresare
Când se alintă-n zori la soare
Mărgăritarele de rouă,

Şi-un greieraş, ca după nuntă,
Pierdut aiurea pe islaz,
De supărare şi necaz
Ne-având o clipă de răgaz
Din scripca lui abia mai cântă,

Iară în plopii de la gară,
Sub mieluşeii albi de nori,
Un cârd, agale, de cocori
Se-ngână cu privighetori
Făcându-i parcă de ocară;

Însă aud osii de care
Şi zarvă mare peste vii…
Din mâini ţesute-n flori de ii
Coboară iz de razachii
Spre ale teascului izvoare…

Dar, ce să mai întreb prorocii,
Căci mi-au ajuns ochii s-o vadă
Pe Mărioara prin ogradă,
Înumărând, pusă pe sfadă,
Că tot nu îi ieşeau…bobocii!

Valeriu Cercel

vezi mai multe poezii de: Val

Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate

Toamna - Val Poezie adăugată de: Val

Detalii poezie:

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Comentarii:

Toamna - Val
Poezie adăugată de: Val