Toamnă târzie
Zile, zile de toamnă târzie
În dragoste fiind aşteptate,
Iată, c-aţi sosit cu bucurie
În cânt plăcut şi-n veselie
S-aduceţi roadele bogate!
Şi să le daţi cu precădere
La toţi acei ce s-au trudit
Cu lacrimi multe şi durere
Saducă pace, mângâiere,
Să semene-n loc potrivit.
Şi dacă în ploaia timpurie
Sămanţa a căzut plângând,
Vor strânge rod cu bucurie
Pentru frumoasa veşnicie
Cântând şi veseli adunând.
Când după vremile trudirii
Acei ce-ogorul l-au lucrat,
Vor vedea rodul răsplătirii
Prin marea Jertfă a Iubirii
În grâul strâns şi vânturat,
Când în hambarele cereşti
Prin îngeri se va strămuta,
Atunci sforţările-omeneşti
Dureri şi chinuri sufleteşti,
Se vor sfârşi, s-or termina!
Ajunge-vor multele patimi,
În mari dureri şi suferinţe!
Ajunge-vor atâtea lacrimi,
Apăsătoare-n grele sarcini
Câte au curs în neputinţe!
Căci viaţa iar se va întrona
De Domnul, ce zice şi face,
Şi dragostea va consemna
Ce în mărirea-I va-nsemna,
Preasfânta şi Eterna pace!
Flavius Laurian Duverna
vezi mai multe poezii de: Duverna
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cu toată recunoştinţa pentru comentarii!
Duverna (autor)
luni, 28 septembrie 2015
Poemul tau e bine inchegat si redat cu subtilitate apatre. Mi-a placut mult!
ionel
luni, 28 septembrie 2015
imi place mult poezia ta,mai ales finalul.
gabriela
luni, 28 septembrie 2015