Toamna timpurie
...
De pe deal coboară cu răsuflările-i reci,
Din nări îi ies aburi și-nvăluie totul în ceață
Vântul așează frunzele uscate-n poteci,
Cu fiece zi natura e tot mai lipsită de viață!
...
Plouă mai des din cerul gri, mohorât, cenușiu
Stropii se cern peste dealuri deși și mărunți,
Spre seară-i mai frig și orașul e tot mai pustiu,
Departe se vede cum iarna coboară din munți!
...
Suntem aici în țara din niciunde-a nimănui
Și plouă cu toamnă peste veștede vieți,
Săracii vând la răscruci ciuperci și bureți
Și noi suntem în toamna cu sclipiri arămii!
...
Toamna coboară scoțând ceață pe nări,
De pe dealuri coboară mult prea devreme,
Aș vrea s-o închid între patru poeme,
În versul ca frunza purtată de vânt pe cărări!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.