Veşnic eu mă zbat,
veşnic eu asud;
doru-i deturnat
şi poemul nud.
Mă reped la viaţă,
viaţa mă răsfaţă;
mă răstesc la mine
şi la rău şi bine.
Aceeaşi încântare,
aceeaşi frenezie;
fără ezitare
totu-i bucurie.
Poate-i vina mea
că iubesc o stea?!
Poate-i vina lui?!
Fiecare: e şi nu-i.
vezi mai multe poezii de: George PENA
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.