Totul este poezie
...
Ce văd eu în lume nu contează, oricum lumea nu are grija mea, deasupra ei, umbrele veghează și arar din beznă, apare câte-o stea. Văd umbrele care stau la pândă și seamănă cu niște guri deschise deasupra celor pregătiți să-și vândă sufletele pentru cele interzise. Deși le știu, nu le iau în seamă și prefer să-mi văd de treaba mea în lumea care-mi pare-o dioramă cu pereții groși, din sticlă grea. Eu nu-i sunt lumii nicidecum povară, am venit aici să-mi duc o cruce pe care-o duc cum pot și o voi duce cu demnitate, chiar de-o să mă doară. Și-am început să văd crâmpeie de lumină, dincolo de bezna grea și-apăsătoare străpungând cumva groasa-ntunecare, văzând o altă lume, mirifică, divină, acea lume albastră a viselor târzii de unde-am coborât și-am devenit copii, lume ce-o purtăm în sufletele noastre, născută-n Cartea nopților albastre. Iar ce văd eu în lume nu contează, oricum destinul pe toate le așează să fie totul așa cum trebuie să fie, pentru că totul este numai poezie.
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.