TRADIȚII DE SFÂNTUL ANDREI
Întâiul chemat Apostol,
La creștinare, de Hristos,
Pe arșiță și pe viscol
Și-a dus rolul evlavios.
Fiu de pescar, era vestit
Pentru a sa iscusință.
De Iisus chemat, s-a smerit
Și L-a urmat în credință.
Trimis în lume, a ajuns
În Sciția, la Danubius,
Și-n grotă sacră s-a ascuns,
Călăuzindu-l Cel de Sus.
Spre a răspândi credinţa
De religie creştină,
Domnului și-a-nchinat viața,
Condus de forţă divină.
Fiind Apostol dacilor,
I-a botezat în credință,
Cum creștina Botezător,
Din a Domnului sentință.
Ne-a învățat să fim smeriți
Cu frați de neam, buni și darnici.
La bine și la greu, uniți,
Cu răzvrătiții să fim pașnici.
Cu sfinţenie se ţine
Sărbătoarea de Sânt-Andrei,
De-a fi răsplătiți cu bine,
Toți creștinii României.
Pentru cei morți se împarte
Grâu fiert, cu miere îndulcit.
La fel s-avem și noi parte,
Ca „Moșii” ce ne-au părăsit.
Se dă pește de pomană,
Că azi este dezlegare
Pentru cei fără prihană,
Ce-au poftit în Postul Mare.
Sărbătoare programată
Înaintea Crăciunului,
De mulți este așteptata,
Spre prăznuirea Sfântului.
Se spune că-i „Cap de Iarnă”,
Sfântul care geruiește
Păturica diafană,
Cu steluțe, ca-n poveste.
Urșii se înspăimântează
Și se-ascund în vizuine,
Fără hrană, hibernează,
Până primăvara vine.
Cât timp, lumea vieţuieşte,
Tradiții perpetuate
Vin în viață din poveste,
Ca mitu-n realitate.
Apostolul urcat la Zei
Ocrotește România,
Că e patronul sfânt al ei,
Cum a rânduit Mesia.
Maria Filipoiu / UZPR
vezi mai multe poezii de: maria.filipoiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.