Versiunea publicata în Poetii Nostri este facuta de cineva care nu cunoaste limba spaniola.
Aveti mai jos traducerea mea. Este gratis.
Cu stima,
Valeriu Raut
Stockholm
=================================
Prințesa este tristă ... Ce ar avea prințesa?
Suspinele scapă din gura ei de căpșună
care și-a pierdut râsul, care a pierdut culoare.
Prințesa este palidă în scaunul ei auriu,
claviatura clavecinului sonor e mută,
iar într-o vază, leșină uitată o floare.
Grădina se umple de triumful păunilor.
Vorbitoare, stăpâna spune lucruri banale,
și, îmbrăcat în roșu, bufonul se-nvârte.
Prințesa nu simte, prințesa nu râde;
prin cerul de Răsărit prințesa aleargă
după libelula vagă dintr-o vagă iluzie.
Se gândește cumva la prințul Golcondei sau Chinei,
sau la cel care a oprit caleașca argintie
să vadă din ochii ei dulceața luminii
sau la regele Insulelor parfumate de Roze,
sau la cel care-i domnul diamantelor străverzii,
sau la mândrul stăpân al perlelor de Ormuz?
Vai, biata prințesă cu gura de trandafir
vrea să fie rândunică, vrea să fie un fluture,
să aibă aripi ușoare, să zboară sub cer,
să suie la soare pe scara luminoasă a unei raze,
să salute crinii cu versurile lunii Mai,
sau să se piardă pe vânt în tunetul mării.
Nu mai vrea palatul, nici furca de argint,
nici șoimul vrăjit, nici bufonul stacojiu,
nici lebedele unanime din lacul azuriu.
Iar florile sunt triste pentru floarea curții;
iasomiile din Răsărit, nuferii din Nord,
daliile din Apus și trandafirii din Sud.
Biată prințesă cu ochii albaștri,
E închisă în aurul ei, în mătăsurile ei,
în cușca de marmură a palatului regal;
superbul palat păzit de gardieni,
apărat de o sută de negri cu sute de halebarde,
un ogar care nu doarme și un dragon colosal.
O, cine a fost Hypsipyle care a părăsit crisalida!
(Prințesa este tristă. Prințesa este palidă.)
Of, viziune adorată de aur, de trandafir și fildeș!
Care ar zbura spre țara unde există un prinț
(Prințesa este palidă. Prințesa este tristă.)
mai sclipitor decât zorii, mai frumos ca Aprilie!
"Taci, taci, prințesă” - zâna nașă spune -
pe un cal înaripat, este pe drum încoace,
în brâu cu sabia și în mână cu șoimul,
fericitul cavaler care te-adoră fără să te vadă,
și care, învingător al Morții, vine de departe
cu un sărut de iubire, buzele să-ți aprindă.”
= Sfârsitul poemului =
vezi mai multe poezii de: Valeriu Raut
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.