La toţi mi-am spus durerea, Doamne,
La toţi ceream plângând, un sfat,
Zadarnic, toţi au râs de mine..
Tu singur, Tu m-ai ascultat!
Şi-apoi, cât am dorit mulţimii
Să-i spun de Harul Tău, ales,
Ce mulţi au râs mereu de mine
Şi ce puţini m-au înţeles!
Am fost căzut! Dar din pierzarea
În care-atâta vreme-am stat,
Să mă ridic să scap, Isuse,
Tu, numai Tu m-ai ajutat!
În ceasul greu al suferinţei,
Din cei pe care i-am iubit,
N-a fost niciunul să m-ajute..
Tu singur nu m-ai părăsit!
Când am dorit o mângâiere,
Când am fost singur şi uitat,
Şi n-a venit Isuse, nimeni...
Tu singur... Tu m-ai cercetat!
La porţi adesea cunoscute
În clipe grele am bătut...
Dar nimeni n-a fost să mă ştie!
Tu, singur.. Tu m-ai cunoscut!
Dar cât te-am tot rugat, Isuse,
În ceasul nopţilor târzii,
Şi cât am plâns eu pentru dânşii:
Tu, singur! Tu, Isuse, ştii!
vezi mai multe poezii de: Traian Dorz
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.