O gǎinǎ, alergatǎ
Prin grǎdinǎ
De-un cocoş,
Îşi fǎcea mii de procese,
Printre care
Şi-un reproş.
,,Oare-acest împintenat
Face joggingul
Şi...
Gata?
S-au m-aleargǎ,
Supǎrat,
C-a pierdut-o
Pe Moţata?
Sǎ accept
Cererea lui,
Trebuie!
Aşa cǎ,
O las mai moale,
C-altfel,
N-o sǎ mai vǎd pui
Şi la mine
Pe la poale”.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
ce faina e poezia ta,Samoila! ca toate,de altfel..
cand e numai un cocos
printre atatea moţate,
doar din gusa si din aripi,
bate-ntr-una,pe-nfoiate!
te citesc cu drag..
danab
vineri, 15 iulie 2016