Trenul despărțirii - PGGianni
Poezie adăugată de: PGGianni

    marţi, 21 noiembrie 2017

O, tren păgân și fără milă,
De câte ori nu ai fost blestemat?
Trăiam cu-a mea iubită o idilă...
Dar m-ai luat, nu ți-a păsat!

O dragoste ce o credeam pecetluită,
Și, care, nu-și dorea mai mult,
Sub ale tale roți a fost zdrobită...
Și, glasu-i frânt, de-un plâns ocult!

Un șuierat anunță drumul tău de jale,
Un scârțâit de fier și ai plecat,
Iar, eu, mă pierd în gânduri abisale...
Și râd și plâng... amestecat!

Ești încărcat peste măsură de durere,
Strânsă de-a lungul timpului,
I-ai dus pe toți, fără o mângâiere...
Și, i-ai lăsat și... sunt a-i nimănui!

Când te-ai oprit, ai împărțit destine,
Trupuri ce nu voiau a se desprinde,
Câteva revederi, pe-alocuri, dar puține...
A fost odată... cine reaprinde?

Acum, mă-ntorc, cu tine, la ființa dragă,
Atât de-ncet de parc-ai fi o șoaptă,
Tu, parcă stai pe loc, iar inima aleargă...
În halta-n care... o iubire-așteaptă!

Numai c-ajuns, mă-nvăluie o disperare,
Peronu-i gol și eu-s neputincios,
În timp ce, trenule, te pierzi în zare...
Eu, am rămas... De ce m-am mai întors?

în tinerețe



vezi mai multe poezii de: PGGianni




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.