La asfințitul
pământului
invocăm
orgoliul
solitudinii
Albastrului-Infinit...
Imaginăm
crochiuri
ale unor clipe
uitate pe
tărâmul
Istoriilor nostalgice...
Descoperim
valențe
nebănuite-ale
treptelor
ce se-nalță
spre ubicuitatea
Divinului-Absolut...
Viv
vezi mai multe poezii de: vivianapoclid